Un semn subtil din ochi ar putea fi primul indiciu al pierderii auzului

Modul în care unii oameni „ascultă” în mod natural cu ochii ar putea dezvălui primul semn al pierderii auzului, potrivit unei noi cercetări.

De obicei, atunci când un medic specialist testează un pacient pentru probleme de auz, acesta îi testează urechile. Volumul la care pacienții percep pentru prima dată un ton pur se numește pragul de auz, iar dacă această limită este prea înaltă, ar putea indica nevoia unui aparat auditiv.

• De Crăciun au loc mai multe atacuri de cord decât în oricare altă zi din an
• De ce uneori zăpada pare albastră?

Problema cu acest test, însă, este că surprinde pierderea auzului unei persoane la aproximativ un deceniu sau două după ce apar primele semne. Cercetătorii de la Universitatea din Toronto și Institutul de Cercetare Rotman, ambele din Canada, au găsit potențial o cale mai bună pentru a identifica primul semn al pierderii auzului.

Care ar putea fi primul semn al pierderii auzului, conform noului studiu?

Privind cu atenție ochii participanților în timp ce aceștia ascultă, psihologul Eric Cui și neurologul cognitiv Björn Herrmann au identificat un semn revelator al dificultății de auz. Cu cât o persoană se chinuie mai mult să audă, cu atât privirea sa este mai fixă.

Studiile anterioare au arătat că ochii nu se mișcă atât de mult atunci când oamenii gândesc mai mult. De exemplu, atunci când cineva își testează memoria, mișcările oculare tind să scadă, aproape ca și cum s-ar fi uitat la un loc fix în spațiu. Cui și Herrmann au arătat acum că acest lucru se aplică și pentru ochii ascultătorilor care depun un efort suplimentar pentru a auzi.

Studiul a implicat trei experimente, în care adulți tineri, care au considerat că auzul lor este sănătos, au ascultat sunete la volume confortabile, în timp ce bărbia lor stătea pe un suport în fața unui ecran de computer, relatează Science Alert.

Trei experimente care sprijină ipoteza cercetătorilor

Pupilele și mișcările ochilor au fost înregistrate în timpul testelor. Primul experiment a redat sunete de vorbire pentru 26 de participanți, intercalate cu bâlbâială fără sens. După fiecare rundă de discurs, participanții au primit un test rapid de înțelegere a ascultării.

În timpul derulării înregistrărilor cu vorbire, ecranul din fața participanților era fie gol, fie arăta un pătrat fix. Cercetătorii au observat că mișcările oculare au scăzut în cele mai dificile condiții de ascultare, iar o reducere a mișcărilor oculare a fost asociată cu o mai bună înțelegere a vorbirii.

În cel de-al doilea experiment, 22 de participanți au ascultat liste înregistrate de propoziții scurte în timp ce urmăreau un punct mișcându-se aleatoriu pe ecranul din fața lor. A fost din nou administrat un test de înțelegere a ascultării. Rezultatele arată încă o dată că mișcările ochilor scad atunci când vorbirea este mai greu de auzit și efortul de ascultare este mai mare.

Ce spun ochii noștri despre urechi?

Experimentul final a fost realizat în rândul a 23 de participanți, care au ascultat fiecare câte două povești de 10-11 minute din podcastul The Moth. Una dintre povești a fost amestecată, astfel încât scenele sale nu au fost spuse cronologic. Cealaltă a fost spusă cronologic, dar a fost mascată de sunetul întrerupt al unor bâlbâieli. Acest sunet întrerupător varia în volum pentru a face ascultarea poveștii mai ușoară sau mai dificilă.

Ecranul din fața participanților arăta 16 puncte care se mișcau la întâmplare în timpul poveștilor. A urmat apoi un test de înțelegere. În timpul poveștii amestecate, ochii ascultătorilor s-au mișcat mai mult decât au făcut-o atunci când ascultau povestea intactă. Acest lucru este în concordanță cu ipoteza că indivizii nu investesc cognitiv în timp ce ascultă o poveste de neînțeles.

Dar pentru că povestea intactă a fost mascată de vorbire umană (ca și cum ai încerca să auzi o conversație într-un restaurant aglomerat), participanții a trebuit să depună un efort suplimentar pentru a auzi ceea ce se spune.

În scenariul mai ușor, în care zgomotul de fundal era mai liniștit, ochii participanților s-au mișcat mai mult. Dar când sarcina a devenit mai grea, au rămas ficși.

Ar putea fi primul semn al pierderii auzului ascuns în ochi?

În toate cele trei experimente, dilatarea sau contracția pupilelor unui participant nu a oferit prea multe informații despre înțelegerea lor auditivă. În plus, ceea ce a fost afișat pe ecran în fața participanților a avut un impact redus cu privire la cât de mult s-au mișcat ochii lor.

Descoperirile sugerează că mișcările ochilor pot conține indicii cu privire la cât de mult încearcă o persoană să asculte. Ascultarea cu efort nu este cauzată întotdeauna de pierderea auzului, dar ar putea fi primul semn al pierderii auzului.

„Din perspectivă clinică, următorii pași sunt cu siguranță să se investigheze dacă mișcările oculare indică efort de ascultare și la adulții în vârstă, deoarece aceasta este populația pentru care noua noastră abordare poate fi cea mai utilă”, a spus Herrmann.

„În plus, intenționăm să investigăm dacă mișcările oculare indică un efort redus de ascultare atunci când persoanele sunt tratate cu aparate auditive, deoarece acest lucru ar putea ajuta la evaluarea a cât de mult beneficiază o persoană de pe urma prescripției de aparat auditiv”, a concluzionat el.

Studiul a fost publicat în Journal of Neuroscience.

Vă recomandăm să citiți și:

O nouă eră pentru biosenzorii capabili să identifice cancere și alte boli

Cine face sport doar în weekend se bucură în continuare de beneficii

Cum poate fi redus riscul apariției cancerului prin efortul fizic de zi cu zi

Un medicament pentru regenerarea dinților ar putea fi disponibil în următorul deceniu